Apicultura este o ramură a zootehniei care studiază biologia și tehnologia creșterii și exploatării albinelor în scopul obținerii de producții apicole ridicate și a sporirii producției de semințe la plantele agricole entomofile. Datorită particularităților biologice specifice, albinele produc importante produse, iar prin acțiunea de polenizare a plantelor asigură însemnate sporuri de producție la multe culturi agricole.

        Apicultura – fapt dovedit de istorici, arheologi, etc. – a existat din cele mai vechi timpuri. Primele dovezi a existenței albinelor au fost găsite în peștera Păianjenului din Spania: o pictură rupestră care datează cu 12.000 în urmă. În Egiptul antic se folosea multă miere și ceară de către preoți în cadrul diferitelor ritualuri, iar albina stilizată era simbolul regelui Egiptului de Jos din anul 3200 î. C. S-a găsit referire la albine, miere și pe niște table de argilă mesopotamiene, care datează din anii 2700 î. C. Și în Grecia și Roma antică era cunoscută foarte bine apicultura . Apicultorul – sclavul care a fost însărcinat cu această activitate – a fost numit "apiarus" la romani și "mellitorus" la greci.

    Pe teritoriul daco-getic, (Din istoria apiculturii romane prezentare de Prof. Dr. Dumitru CURCĂ și colab. ; sursă luată de pe: https://www.slideshare.net/eurohonig/din-istoria-apiculturii-romane-prezentare-de-dumitru-curc-si-colab) Alexandru Xenopol, pune creșterea albinelor drept a treia îndeletnicire, fapt care dovedește că albinăritul ajunsese ramură însemnată de producţie în economia ţării. … daco-geții creșteau albine pentru miere și ceară, iar prisosul îl vindeau, accentuând aceasta printr-un amănunt preţios: fagurii cu miere formau un articol de seamă al comerţului şi al economiei casnice. Geograful și istoricul Polibiu din Megalopolis (208-127 a.H.), autor al vestitei lucrări Istoria pragmatică arată că în regiunile pontice se exportau din teritoriile de la Dunăre miere și ceară ...

        În Europa există dovezi ai existenței apiculturii din cele mai vechi timpuri. Tot în lucrarea sus amintită, se face referire la apicultorii din Transilvania: …În Transilvania a luat ființă în anul 1880 Societatea Apicultorilor din Ardeal. Apicultorii de pe aceste meleaguri au meritul ca prin strădania și stăruința lor, au contribuit la lărgirea bazei melifere, iar prin plantațiile masive de salcâm făcute la Valea lui Mihai, zona este şi azi un important izvor de miere…

        Prin practicarea apiculturii din cele mai vechi timpuri, înaintașii noștri au ajuns la concluzia că albinele sunt un factor determinant în evoluția naturii, și tot ce dau albinele este sănătate pură pentru organismul omului.

        Medicul pediatru şi cercetător în domeniul apiterapiei Rawhi M. A. Abdalla susține că “Dacă  n-ar  fi  existat  apicultura,  atunci  n-ar  fi  existat  apiterapia  şi  nu  numai.  Albinele  sunt  şi  au  existat  de  când  lumea  şi  vor  exis­ta  cât  va  exista  lumea  sau  invers.  … Albina este o fiinţă harnică, organizată, curată, ordonată, deşteaptă şi frumoasă. Ea merită tot respectul şi toată grija noastră ca persoane şi a oficialităţilor (state şi guverne). Viaţa pe Pământ este legată de existenţa albinelor, dacă există albine, există şi viaţă, dacă nu... Doamne ajută!” 

​

        APITERAPIA este rodul minunat  al  apiculturii  și înseamnă tratarea celor mai diverse afecţiuni cu produse apicole naturale, fără nicio prelucrare, sau cu extracte, combinaţii ale acestora ori cu medicamente apiterapice standard. Este o alternativă naturală de tratament, fundamentată ştiinţific prin nenumărate studii şi experimente clinice, tratament practicat din cele mai vechi timpuri. Foloseşte mierea de albine, polenul, păstura, ceara de albine, propolisul, lăptişorul de matcă şi veninul albinelor pentru prevenirea şi tratarea diverselor afecţiuni. Aceste produse apicole şi-au dovedit eficienţa şi în tratamentele cosmetice. Mierea de albine conţine peste 70 de substanţe active și este nu numai medicament, ci şi aliment. Administrarea produselor apicole în tratamente este recomandat să fie făcut pe baza unui diagnostic medical adecvat. 

        Produsele apicole au o paletă variată de proprietăți biologice și acţiuni farmacologice benefice în menţinerea sănătăţii corpului uman.   Comparate  cu medicamentele  utilizate, au următoarele avantaje:

• sunt produse  naturale  100%

• au  efecte  nutritive  foarte bune

• au  efecte  curative  și  profilactice  excelente

• au o sferă  largă  de  aplicaţii

• se  administrează  foarte  uşor și nu  au   efecte   secundare,   contraindicaţii   sau   incompatibilităţi  

• sunt la îndemâna tuturor

        Mierea, polenul, păstura, propolisul, lăptişorul de matcă, ceara de albine, veninul de albine, apilarnilul, căpăceala sunt substanţele pe care le secretă sau le produce albina prin culegerea, transformarea, prelucrarea şi depozitarea unor substanţe naturale, pe care le colectează omul din stup sau direct de la albină (veninul).

 

        În produsele apicole se regăsesc toţi aminoacizii esenţiali necesari metabolismului, vitamine, minerale, proteine, glucide direct asimilabile, fără nicio prelucrare din partea organismului uman, lipide, enzime, coenzime, acizi organici etc. Dintre toate alimentele existente mierea de albine are formula chimică cea mai apropiată de cea a sângelui uman. Nici un alt aliment nu este mai complet, mai bine tolerat şi mai uşor asimilabil de către organismul uman.

        Pe lista alimentelor complete biologic, produsele apicole sunt pe primul loc, fiind un adevărat combustibil pentru organism. Pot fi valorificate de organismul uman fără niciun efort, cu rezonanţă la nivel celular, fiind cele mai bune regeneratoare ale celulelor. Mierea şi celelalte produse apicole acţionează ca nişte reglatori şi stimulatori asupra funcţiilor aparatelor şi organelor, reglează şi stimulează sistemul neuro-endocrino-metabolic, aduce organismului un aport şi recuperează lipsa tuturor substanţelor nutritive şi bio-active.

​

​

​

​